sărutând gura timpului
adoarme deșertul
cu oazele-n gât,
luna visează
dorul de iarbă,
o magnolie răsărită
în grădina supliciilor
tremură de sete.
sunt tot mai lungi pustiurile
prin care umblu,
cineva se uită
pe geam în anii mei,
e umbra care mă caută
și nu mă găsește.
cu flautul spart
mă-ntorc către ea
și ascult amurgul
ca pe o cetate incendiată.
în acest amurg
eu trebuie să dorm
cu un ochi în haos
și cu altul în întunericul meu,
sărutând gura timpului.
joi, 21 noiembrie 2013

Comentarii
Vă mulțumesc tuturor!
cineva se uită
pe geam în anii mei,
e umbra care mă caută
și nu mă găsește.
cu flautul spart
mă-ntorc către ea
și ascult amurgul
ca pe o cetate incendiată.
...........
în acest amurg
eu trebuie să dorm
cu un ochi în haos
și cu altul în întunericul meu,
sărutând gura timpului.
Profunzime şi frumos!
Mulţumesc!!
Frumos!
pe geam în anii mei,
e umbra care mă caută
"și nu mă găsește.
cu flautul spart
mă-ntorc către ea
și ascult amurgul
ca pe o cetate incendiată." versuri ce te indeamna la meditatie , semn de lectura si admiratie!
Frumos poem!