(chipului de ceară)
Am un timp întrerupt de un secol-chemare
cu himere-călai ce-mi scot ochii din cap
să-i arunce-n abis, într-un schimb de păraie…
cuvinte născute din idei furtunoase.
Am un strop de speranţă mai puţin c-o suflare
pe un galben obraz, pe o tâmplă albită,
că-ntr-o zi voi pleca într-un vid de visare
cu toţi zeii ucişi, rătăcind trup de ape.
Dimineaţa, şi ea, mi- a rămas mai puţină,
de cei muţi din rutină, de Sărutul Polar,
de amiezi bântuite de cenuşi ucigaşe
ce ajung la liman spulberând clipe albe.
Am un Rai neştiut mai în jos de adâncuri,
mai albastru c-o zare decît sufletul tău
şi o lacrimă pură într-un ochi al iubirii
ce ţi-o las pe o frunză din copacul de aur.
Mai puţin şi mai stins pare zâmbetul meu,
când în cârjă de os trec prin valuri înalte.
Mai sărac cu un vis, mai tâcut cu un gol
curge dorul de zbor din ecouri pe pleoape.
Dar te las să zideşti a mea stare sublimă
într-o oarbă cădere cât un sunet de-arginţi,
să ajungi colb în hău c-o suflare de vină
ce mi-a ars universul inventat de culoare.
Eu, ţărâna dospită între vieţi paralele…
un amurg bănuit cât un vad necupris:
te aştept pe un colţ de stea plutitoare
din adânc călduros şi pustiu de frumos.
-->
Comentarii
doamne ,ce frumooooossssssssssssss!
Eu, ţărâna dospită între vieţi paralele…
un amurg bănuit cât un vad necupris:
te aştept pe un colţ de stea plutitoare
din adânc călduros şi pustiu de frumos .
Citit cu plăcere, felicitări !