Sărutul
Când m-ai sărutat, nu mi-ai atins buzele
ci sufletul și trăirea sfârtecată în mine,
aripile prinse în tipar, sub anotimpul de pace,
din drumul meu spre sfântul tău altar !
Nici nu mă mai știu, simt doar
că mă înec la malul tău,
în adâncuri fierbinți, nepătrunse
de ani, cu păsări,
neînvinse de sptiu.
Sărutul tău doar îl simt șoimul
care își vânează prada,
enigma mea ascunsă, în visul veșnic alb.
Mi-e dor de tine, dincolo de bariere,
de cușca de trăire și răsturnarea de timp,
făcută dintr-o spadă floare, apoi restituită,
dar, ca veac sau anotimp.
Dorul de tine mi-e lumină, sub întrebarea
e păcat să fii floare, să fii fericit
timp și spațiu, în iubirea de tine?
Ce mult aș da, să fiu doar eu,
cel care te iubește !
-->
Comentarii
Recitita cu multa placere , Ucu!
Multumesc mult!
Foarte frumos "sarut"
Mi-am permis sa va mai "Sarut "inca o data !Multumiri