Când zăpezile din ploi
argintu-şi adună
Furat cândva din recea
scurgere de lună
De mult păianjenii
au început să ţeasă
Din fire de viaţă
amintirilor plasă
Aducerile aminte
par mai frumoase
Sub ramul inimii
cu visele sfioase
când iarnă aşează
sub ochiul toamnei cearcăn
un dor mai adie
în umbră de mesteacăn
nu vreau prin amintiri
un mâine doar să trăiesc
Să plâng prophetic
apusul de azi
să-mi jelesc
cuprinde-mă-n braţe
să ştergem de durere
clipa
ce dacă vara în noi
de acum piere
Pe frunzele uscate
pictează-mi primăveri
Cu marginile prinse-n iarba
de mai ieri
-->
Comentarii
Minunate versuri! Am citit cudeosebita placere! Va felitcit pentru inspiratie si talent!
Minunate versuri...Felicitări!
..foarte frumos !! lecturat si apreciat ..