Mâna în mâna noi păşim în apus.
A dimineţii rouă de mult s-a dus
Îşi stinge viaţa razele în noapte
Cu toamna amăgitoarelor şoapte.
Curg amintirile, amurgul umple
Caldă lumină ne joacă pe tâmple,
Cu paşi obosiţi păşim înainte,
Se joacă iubirea, timpul ne minte
te-am căutat si atât te-am aşteptat.
La capăt de drum tristeţea mi-am lăsat,
Să-mpart cu tine rămasele ceasuri,
Iubirea târzie, în toamnă valsuri.
Ia-mă în braţe cu dor de primăveri,
Să-ţi simt iubirea în calde adieri,
Să uităm cum timpul curge peste noi,
Ne pară că în lume suntem doar doi.
În blândă pace uşor să ne lăsăm,
Din dor de vise un zâmbet s-adunăm.
Ce va fi mâine? Ce rost are gândul!
Nici tu nici eu nu vom găsi răspunsul.
-->
Comentarii
Sarut mainile!va multumesc pt lectura si aprecieri!Cu stima Aurel
Ia-mă în braţe cu dor de primăveri,
Să-ţi simt iubirea în calde adieri,
Să uităm cum timpul curge peste noi,
Ne pară că în lume suntem doar doi....fff frumos si sensibil...
Multumesc!
Cu pretuire,
Nici eu, nici tu, nu ştim ce va fi mâine!
Şi totuşi!...
Uitarea un rău necesar! Am citit cu mare drag!
Frumos Agafia!
Ce va fi mâine? Ce rost are gândul!
Nici tu nici eu nu vom găsi răspunsul.
Adevarat spus! Frumos poem. Felicitari!
Sa ne lasam in blanda pace.Sarut mainile pt frumoasa lectura!Aurel