Mâna în mâna noi păşim în apus.
A dimineţii rouă de mult s-a dus.
Îşi stinge ziua razele în noapte
Cu toamna amăgitoarelor şoapte.
Curg amintirile, amurgul umple,
Caldă lumina ne joacă pe tâmple,
Cu paşi obosiţi păşim înainte,
Se joacă iubirea, timpul ne minte.
Te-am aşteptat atât, atât te-am căutat,
La capăt de drum tristeţea mi-am lăsat,
Să-mpart cu tine rămasele ceasuri,
Iubirea târzie, în toamnă valsuri.
Ia-mă în braţe cu dor de primăveri!
Să-ţi simt iubirea în calde adieri,
Să uităm cum timpul curge peste noi,
Ne pară că în lume suntem doar doi.
În blândă pace usor să ne lăsăm,
Din ploi un pic de zâmbet să adunăm.
Ce va fi mâine? ce rost are gândul!
Nici tu nici eu nu vom găsi răspunsul.
-->
Comentarii
Semn de placuta lectura.
Multumesc, tuturr pentru lectura si apreciere!
Cu stima,
Tristețe caldă, blândă, un suflet bun ce nu plânge dar emană ceva regrete, așa, mai la apus...
Minunat! Felicitari!
Frumos!