Să vii la locul știut
Urcă Mitică la Pietriș pe sub pruni
Cântând din flaut doina știută,
Ecoul se pierde-n desiș de aluni,
Iar Nela din poartă ascultă.
Stă jos și privește în vale,
Iubita-i grăbește pe drum,
Iar el cu multă răbdare
Strivește țigara de prun.
Mai suflă în flaut domol,
Să fie ușor reperat,
Că-l arde în suflet un dor
În scurtul timp așteptat.
Coboară sub teiul umbros
Și pune un țol așternut,
Un țol de mare folos,
Purtat pe umăr de mult.
Din lizieră apare și Nela,
Se-mbrățișează-ndelung;
Sub ei asudă lucerna;
Flori de salcâm, mănunchi, peste ei curg.
Soarele coboară-n Apus,
Privighetoarea le cântă-n făget;
Mitică-și dezvăluie planul ascuns,
Iar Nela rușinoasă: Accept.
- Știi cât sunt de fericită,
Când mă simt de mulți... iubită !
Nu credeam, scumpe iubit,
Că mai știi locul umbrit.
Vreau s-avem doar sănătate
Câte zile mai trăim.
Jurământul cu dreptate
Să-l ținem până murim.
Nelu I. Părăianu 20. 05. 2020
-->
Comentarii