plină de scaune goale, mă invita pe singura
canapea acum întinsă ca un pat,
fără cuvertura aia
de vişină putredă
pe ea. Avea un cearceaf alb şi o perină de stele
să-mi odihnească trupul. Trebuia să vină trenul.
Trenul
acela pe cărbuni
şi
roşu încins de scântei trimise
şuierat,
prelung,
prin furnal spre albastrul din noapte. Fochistul...
09.07.2014, ora 12,44’

Comentarii
multumesc din suflet voua tuturor, o zi asa cum o doriti, Marius
Citit cu drag!
multumesc mult Gabriela, o noapte binecuvantata, Marius