Dimineaţa asta, mai pe la prânz, m-am ridicat
din pat. Văzusem cu coada ochiului cum mijeşte
frigul de câteva zile
şi azi nu ştiu ce
i-a venit de s-a trezit.
Se întindea mai mai să-i trosnească oasele.
N-aveam chef de nimic. N-aveam grija lui. Aveam
pilota timpului peste mine şi trupul mi-era acoperit
de treningul sufletului din vara trecută, de la tata.
Aburi calzi şi mirosuri de toamnă
adunate-ntr-un blid de zeamă,
m-au chemat la masă.
Îmi ospătam dinlăuntrul, acum,
să pot să alerg, să zbor, să ajung înaintea vremii,
să-i arăt că a îmbătrânit.
Nu eu. Eu mi-am pus la cuptor o sfeclă roşie
să-mi fac salată cu hrean, să fiu roşu în obraji.
Poate o păcălesc sau eu pe mine mă...
10.10.2015, ora 14,54’

Comentarii
multumesc mult Gabriela, o seara/noapte binecuvantata, Marius