Într-o singurătate suportabilă
cu privirea adumbrită de plictis,
ziua se strecura…
Ascuns în străfunduri
cu voce înceată,
strop cu strop
se rostogoli în note izolate
sub ploaia de gânduri
rămânând nemişcat, cu ochii plecaţi,
scârbit de lume
ascunzând orgoliul
într-un stoicism discret
de amorţeală
din nuanţa tristă a cerului
cu o îndrăzneală plină de candoare,
în senzaţii recente
se lasă legănat
de ramuri desfrunzite
zbârlindu-se mărunt
precum fluturii de noapte
învârtindu-se în jurul lumânării.
Printre treburile plicticoase din viaţă,
într-o ipocrizie naivă, privea în gol
slugărnicia comportamentului
viermilor ce mişunau în burtă,
iar cuvintele se înlăturau de la sine,
pierdut într-o visare dureroasă
dintr-o excepţie încântătoare
a bucuriei aproape viscerală din spatele uşilor
către sanctuare… pline de întuneric.
-->
Comentarii