În parcul obosit de-atâta toamnă,
Doar felinarul ne privește static,
Ploaia se-ncurcă-n frunze ca o doamnă.
E umezeală-n peisajul rustic
Și frunzele dansează neîncetat,
Noi, sub umbrelă, șușotim frenetic.
Tabloul galben în grabă-i editat
De ceața ce pășește cu putere.
Involuntar frigul ne-a amanetat,
Însă-un gând jăratic, din alte sfere,
Ne-a deblocat de vânt, de frig, de ploaie
C-o-mbrățișare plină de mistere.
Privindu-ne și toamna-i mai vioaie
Și-obraznică se-ascunde sub umbrelă,
Lăsând frunzele să cadă o droaie.
Domnița noastră-i ca o santinelă!
-->
Comentarii
Îți mulțumesc pentru imagine și promovare, dragă Aurelia.