de Cristian Ţîrlea
Sărut-mâna, mamă!
Mama nu este Rhéa,
nu este Cybèlle.
Mama nu este rea,
este așa frumoasă!
si belle...
Mama?
Nici Ra
nu atinge cuvântul ăsta.
Mama nu este Rhéa,
dar l-a născut pe Zeus.
Nu este Magna Mater,
dar coroana ei, zid al cetății,
te-a apărat în spatele ochilor
și-n peșterile sufletului legănat,
te-a smuls din brațele morții.
Mamă,
Heliopolis mi-e țara sortită.
Singura grijă fie-ți zâmbetul!
Te va opri, în loc,
iubirea mea.
...
de Cristian Ţîrlea

Comentarii
Imi place. Multumesc!
Superbe versuri...Felicitări!