E satul pustiit şi gol
Şi scârţâie a vechi fântâna...
Cu tălăi murdare de nămol,
O văd pe mama.
- Sărut mâna!
- Al cui eşti maică?!
Ştii, de mult n-a mai trecut
Vreun călător...
Eu îi zâmbesc şi o ascult,
Apoi o mângâi şi o-ntreb:
-Tu ai fecior?!
- Am! Şi-a plecat în alte zări,
Nici nu mai ştiu nimic de el.
Cândva îmi trimitea scrisori,
Felicitări de sărbători...
Şi eu la fel.
- Măicuţă sfântă, glasul tău
Azi mi-e atât de cunoscut
Şi-atât de dor, maică mi-era
Să îl ascult!
Văd bine, părul ţi-a albit,
Privirea ţi-e înceţoşată,
Năframa-i plânsă, pasul greu...
Măicuţă, ai îmbătrânit!
La fel şi eu!
- Al cui eşti maică?! Să-mi răspunzi!
(El o privea cu ochii uzi)
Şi satul martor îi era...
- Eşti mama mea!
- Să nu glumeşti, că e păcat!
- Ştiu cât de mult m-ai aşteptat...
(Bătrâna cu tristeţe-n glas):
- N-ai mai venit la paraistas!
Şi uite, ruginită-i poarta
Şi plânge doliul după tata...
Vezi?! Flutură pustiitor
De-atâta dor.
- De-atâta dor în piept mă doare
Dorul de tine... şi-am venit
Dorul de mamă nu se uită,
Nici de pământ... e-un dor cumplit!
Îngenunchez, sărut pământul
Ce m-a hrănit copil fiind,
Apoi În braţele-mi vânjoase, te cuprind.
Şi-n poala ta, măicuţă bună,
Capul să-mi pun, să-mi povesteşti!
De câte s-au schimbat prin sat
Să-mi povesteşti!
-->
Comentarii
Superb, felicitari Rodica !
Dorul de parinti....si de locurile matale ne mistuie sufletele la multi dintre noi.
M-ai atins... Și mi-ai furat o lacrimă! Frumos, sensibil, felicitări!
Frumos!
Frumos!