Ascultându-ţi înlăuntrul
percepi muzica din afară
sunetele-i se scaldă
în bucuria inimii.
Auzi cum cântă sferele,
ferestrele-ţi rămân deschise,
orchestra marilor greieri
îţi sfinţeşte anotimpurile.
Pare un fior în tremurul frunzelor,
prin ierburi florile sunt coapte,
cineva-mi scutură la tâmple
foşnetul lor alb.
Zăvoare de lemn se rup,
porţile îşi cheamă trecătorii
zoriţi de atâta aşteptare,
să păşească în labirintul albastru
de unde nimeni n-a ieşit
fără să se schimbe.

Comentarii