Căutători de perle în mări vrăjite,adânci,
Găsim cu greutate vre-o lacrimă de rouă,
Când cu tăișul scoica o sfârtecam în două,
Să făurim podoabe pe a visării frunți.
Pe-o noapte de iubire plătim un preț smintit,
Tot ascultând de glasul mândrilor trufașe,
Care ne cer noi perle ,mai mari și mai frumoase,
Ca să arunce maine,ce astăzi, au iubit...
Dar mările prădate ce au răbdat atât,
S-au răzvrătit la plânsul tăcutelor corole ,
Și au chemat în sprijin descântec sau blesteme,
Că în scoici mari deodată pe toți ne-au prefăcut...
.
Da! Scoici suntem cu toții de stăm și ne privim!
-Când lumii dărui perle prin jertfă și prin chin,
Lucizi, ne sinucidem,!
Ca scoicile murim.!
-->
Comentarii