Scrinul vechi

Călătorește timpul spre alt asfințit, 

în suflet numai o amintire am găsit,

Ascult liniștea iernii atât de sfântă,

la geamuri vântul viclean mai cântă.

 

Nu s-a clintit nimic in casa noastră, 

a inflorit mușcata albă a ta în glastră,

Se aud iar pașii timpului in grădină, 

pe banca noastă alt fulg mic o să vină.

 

In pacea sufletului meu ochii zâmbesc, 

in casa amintirilor cu obloane trăiesc

Același drum mă duce acum acasă, 

printre  clipe șterse altă ceață de lasă.

 

În liniștea clipei picură încet alt amurg,

peste scrinul mic petale de lumină curg,

Sunt aici cu slova, cu gândul, cu dorul, 

timpul curge, eu trag repede iar zăvorul

 

Ticăie mai liniștit pe scrinul vechi un ceas, 

gândurile scrise in sufletul meu au rămas 

Adun in viața mea atentă fiecare clipă, 

noi călătorim amândoi pe a visului aripă. 

 

 

 

 

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->