Adesea mă pierd în lumea asta mare
Privesc în jur cum toate sunt trecătoare.
Cad acum peste sufletul meu stropii grei,
Unii se ascund în inimă şi în ochii mei.
Dar nu renunţ la visele care mereu apar
Privesc zâmbind şi rup foi multe din calendar.
Îmi place să ascult un cântec lin de vioară,
Deschid geamul mare când soarele o să apară.
Mă prind de o rază ca de un fir de foc,
Pentru lumea asta mare viaţa pare un joc.
Cuvintele mele sunt din suflet pornite,
Pictez cu ele visele mele pe multe orbite.
Trăiesc aici în lumea asta, atât de reală
Care transformă frumuseţea iubirii în fală.
Eu trăiesc frumos viaţa mea din multe vise ,
Unde porţile cerului sunt mereu deschise.
Nu alerg după diferite himere care mai apar
Dacă nu priveşti cerul albastru este în zadar.
Nu cred niciodată în falsele lumii promisiuni
Dar simt în suflet ale cerului adevărate minuni.
Lumea trece rând pe rând printr-un anotimp,
Când vine iarna grea simte că nu mai are timp.
La poarta vieţii bat adesea multe rele patimi,
Atunci cerul plouă peste noi trist, fără lacrimi
Simt în suflet cum stă ascunsă încă o rază,
Deschid geamul larg , privesc cerul la amiază.
Un nor pluteşte pe cerul apus acum la sfinţire,
Sufletul şi visele rămân nemuritoare în iubire.
-->
Comentarii
Mulţumesc Aurora!
Minunat, Nicoleta!!
Multumesc!