Astă seară, cum se știe,
Moșul sigur o să vie.
Pregătit e din tot anul
Să aducă cu toptanul
Dulciuri pentru fiecare,
De la mic la cel mai mare.
Moșul cel de altă dată
Când venea prin frig și zloată
Și-n brăduț ningea cu vată
Aducea rar ciocolată.
O banană, și-aia verde
Prinsă-n ram, abia se vede,
Caramele în ghetuță,
Când putea și o hăinuță
Pentru cel mai mărișor,
Lângă ea un merișor,
Patru nuci într-o mănușă,
Nelipsita nuelușă,
Asta nu ne bucura,
Dar nu știu cum el făcea
Căci pe ușă nu intra,
Nici pe coș nu cobora
Și nici tata nu era.
Moșule,
Din vechi icoane,
Azi, copiii sunt cu toane;
Vor tablete, telefoane,
Unii chiar aeroplane
Și nici vorbă de bomboane.
Nu vor minge, sau baloane,
Trenuleț, sau avioane,
Nici alviță, nici păpuși,
Nici măcar căței de pluș.
Zahăr candel, portocale,
Eugenii și halvale
Ei nici nu le-au cunoscut
Toate țin de-un timp trecut,
Eu, cu ele am crescut.
Te știu Moșule, exiști!
Pentru toți copiii, triști,
Bolnăviori sau chiar orfani,
Cu părinți care n-au bani,
Nu e vina lor, tu știi,
Adu, Moșule, când vii
Sacul plin cu jucării
Și deasupra bucurii.
Adu pace, sănătate
Cea mai scumpă dintre toate,
Pune soare în privire
Și-i încarcă de iubire
Fiindcă toți copiii lumii
La iubire au drept primii;
Suflet bun au și-s frumoși
Și mai cred încă în moși.
P.S.
Cred că m-ai recunoscut.
Sunt cea veche, am mai crescut,
Dar îți scriu ca în trecut.
Oare, îți cer foarte mult?!
Veronica Șerban
(foto sursa internet)
Sărbători cu bucurie pentru toți copiii lumii, cât și a celui ce sălășluiește în fiecare din noi!
-->
Comentarii
Mulțumesc inimii tale de copil, Aurelia!