Să (mai) scriu de starea aruncată-n aer de zile în şir?
Nu ştiu dacă mai am, găsesc cuvinte. S-a desprins de trup, pic cu pic, strop cu strop Sufletul, în stradă, în trei, zeci, sute, mii, azi, milion, poate, mai mult să strige abrogare ‘nainte de o ordonanţă-n promulgare de noapte, la inventar pe axe şi-nnumăr cu plus speranţa şi cu minus generaţia de ieri pentru cea de mâine.
Vot dupa vot cade, naşte trezvia şi păcatele se spovedesc de frică, de funcţii, de titluri, de „domnie” impusă cu forţa.
Se lasă seara, tată. Banca noastră (ne) încape gândurile-n lumina aprinsă pentru noapte şi eu tac tăcerea peste clipe.
Aştept zarea să toarne, să spele drumul, cărarea, poteca spre înainte.
04.02.2017, ora 16,50’
-->
Comentarii