S-au auzit şoaptele strigând de dincolo.
Parcă, voiau să înconjoare o gaură, ca un cerc, neagră, peste marea de alb care trecea.
Nici nu ştiu în ce se măsura. De lângă mine, se zvonea, de către lume, că în bani, în hârtii, în lucruri aşezate, în coş, să hrănească un trup sau altul şi gogoşile aranjate, ca-ntr-o oglindă, într-o caserolă, au curs pe jos, au măturat cuvintele pudrate de mizeria din jur, pe bandă.
Acum, e linişte.
Sufletul e cu inima.
Când se aud tăcerile lor, în piept, când pe cer se văd fâlfâirile lor de aripi. Se zboară, se aleargă, se cântă, auzi!?
Ta_c...a ta_c...a ta.
Înmugureşte primăvara din noi, iese la plimbare.
22.02.2017, ora 11,35’
-->
Comentarii