Timpul. E timpul în care babele (se)chicotesc, se (dez)leagă cerul şi pământul îşi întinde lanţuri de flori spre el, ghioceii înfloresc în zbor
_ul păsărilor şi cântul ne întâmpină zarea.
Pe alocuri se pornesc voci la vale de ape-ngheţate cum în altele se precipită de sus să cadă în stropi, picuri de soare.
E cald. E sărbătoare.
Bucuria se-nlănţuie peste trupul încătuşat de hainele acum murdare, cândva albe, ale iernii. Se (pre)vesteşte o vreme cu toate în liberul gând al alegerilor, cu patimi, cu dor, cu iubire, cu răstigniri şi păcate spălate, cu moarte a morţii şi (re)naştere, învierii a vieţii.
E timpul. Timpul de poveste.
28.02.2017, ora 21,08’
-->
Comentarii