Sufletul s-a despărţit, s-a depărtat de trup sau invers.
Nu ştiu, e primăvară afară şi e cald.
Nu-şi mai aveau loc împreună. Unul şi-a întins aripile, şi-a luat cerul, celălalt a întins pasul, picioarele, şi-a luat pământul.
Fiecare îşi înfloreşte florile. Pe pământ e nebunie de muguri, culorile, toate, sunt pentru mai târziu. Cerul se înfloreşte mai albastru ca-n alte (ano)timpuri şi lor, chiar, nu le pasă de trăirea de ieri, mai că nici nu se bagă în seamă, ard intens înmugurirea.
Când va să vină vremea de odihnă, Sufletul îşi va afla un loc de trup, mai verde, răsărit din mugurii de azi pentru mâine ai celui stors de lacrimi, de dor, de viu, de viaţă, de tânăr şi trupul se va cocoţa în cer să (-şi) vadă rodul, iubirea.
17.03.2017, ora 09,20’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Aurelia, noapte binecuvantata, Marius