Scrisoarea a CCXVIII-a

[Chiorean Aurel]

Scrisoarea a CCXVIII-a 


Dincolo de mine eşti tu, nemărginirea mea, răspunsul zăboveşte-n trăirea ce o simţi. 
Îţi scriu mereu iubito şi bine şi stângaci şi rătăcesc apoi prin nopţi cu felinare, răsar în ochii tăi şi-apoi te scriu, tu taci şi mă încâlcesc în taina, din vis cu înverşunare. Mă plimb desculţ pe drum, spre vaste constelaţii, să mă întâlnesc cu mine îndepărtat de alţii, o apă mergătoare mă simt, cu aspiraţii, mai blând ca o tăcere-n iubirea pentru tine. Aş vrea să-ţi spun ce dor încearcă să-mi reteze, iubirea, suferinţa, trăirile din versuri, trăirea altor vise, din mine veşnic treze, nimic din ce-ai luat sau ce ai dat din tine. Dar vreau să-ţi spun, iubito, să ştii pe unde treci, voi fi şi eu acolo culori de sărbătoare, că eşti în mine dor, rămas un vis din veci, tăcere din pruncie şi ştii ... ce rău mă doare ?Te rog, cuvântul meu să nu-l dai cu împrumut, e sărutat de-un chip, în semn de rugăciune, el poartă o iubire în zile fără număr, cu paşi şi mâini legate ... o lume, ştii cum sufăr ? 

[Gabriela Mimi Boroianu]

Taifas 4

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]