Scrisoarea a CLXII-a
Când ningi fără mine, sfântă ninsoare, mă mângâie brazii în tăcerea de nori.
Lasă-mă să îţi fiu întâiul loc în care îţi cade umbra, atunci când încă nimeni nu o poate răni, să pot să îţi culeg în fiecare zi, eu răsăritul şi-apoi să îţi tresar între rândurivisarea din zori. M-am aşezat pe aceeaşi pagină cu cuvintele mele pe care întâi, le-am învăţat tăcerea, apoi cerul, bolta şi visarea. Sunt aici iubito, aş vrea să fiu eu strigătul tăuca tu să îmi poţi da rostirea, să trec drumuri şi neplânsuri spre iubirea mea troiene. Am auzit şi cuvinte care nu există şi anotimpuri de amintit sub adierea ta pe care oplâng ca vis în iubirea care zâmbeşte mereu tristeţilor noastre. Iată-mă sunt aici şi te strig, iubito, sunt aici să îţi dăruiesc darul meu de sărbători, să îmi scutur tăcerea şicuvântul gândurilor mele. Aş vrea să îţi dăruiesc ceva curat, ceva ce nu ai mai primit niciodată, ceva care să cadă din mine cu fericire şi fără vină. Aşa că am să îţi dăruiesc, iubito, prima zăpadă !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii