Scrisoarea a CLXVIII-a
Mi-eşti cântecul pe care îl păstrezi şi nu mă dai din tine, ca eu să te învăţ doar cu umbra pe de rost fără să îmi neg timpul vieţii risipit, tăcând depărtări şi neatingeri. Eştifărâma mea de speranţă, cea înfiptă într-un gol ca o ancoră de patimi, cât pot să îndure ale mele drumuri, sub copite. Te înţeleg ca speranţă din răsăritul tău, din respiraţia ta, unde respir şi eu, ca să nu îmi sfârşesc zborul, făurit din taina mea, pentru masa ta, pentru apa ta. Sunt zile când dacă aş pune dorurile cap la cap, aş mai face o viaţă, pesteveacuri nestinse la răscruci, în care o lume ar pieri fără ţine. Eşti cântecul care îmi trăieşte visul, renaşte zile şi respiră vocală mea din cărările nevândute, cântecul de deasupratăietorului de vise, spaţiu de iubire al îngerilor. Eşti "te iubesc-ul " care nu cere explicaţii, când limba ceasului care ticăie fără oprire, alină singurătatea veşniciei pe care aizidit-o în mine. Mi-eşti patima îngerească , melodia ce se îneacă în mine, tremurându-mi adâncul fiinţei, frumuseţea uitată în primăverile anilor, nemărginitul alb care mă va zbura,până îmi voi găsi liniştea.Să mă iubeşti sfânt, cântecul meu de viaţă !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii