Scrisoarea a CLXXIII-a
(GV)
Desprinde-mi valul tău de pe umeri şi lasă-mă să îţi fiu sărbătoare, să pot să trec de hotare, să mă joc de-a zborul şi să nu îl tem ! Vreau, vreau să dăruiesc lumină să îţi fiu şicărare şi în ea să mă rătăcesc, să nu fiu umbra din seva care urcă în vis tulpinii şi apoi să mă renasc în muguri. Vreau să fiu oda care se închină firului de iarbă ce iese dinstâncă, apa care intră în viaţa ta ca un sfârşit de lume, respiraţia din tăcere, ploaia care te ţine în simfonia de stropi, sigilând distanţe sub ochi înlăcrimaţi. Pământul meu tesuspină sub haine cusute, cu gol de adiere şi şoapte povară. În fiecare noapte te rostesc, hrănind un cer cu visul meu comoară, pe unde ne pierdusem ca fulger sub umbra zării. Amtrăit în multe vise, ca o stea însetată de nemurire, ca o lege născută din virtute, până când visarea mea a devenit un ieri şi tâlharii de întuneric mi-au furat zarea. Voi călcasuspinând peste dorurile prăbuşite, ca să îmi ştii absolutul devenit vânt pe o creangă goală, unde mă leagă amintirea şi mă trezeşte visul.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii