Scrisoarea a-CXI-a

Scrisoarea a-CXI-a 
(GV)

Cum  putea  ţin în mine sufletul, în timp de râvnă, setea mea de tinecând tu mi-l mângâi dezgrădind în somn, un vis, petale, drumuri, dor ce ţine ? 

Nu pot   închin la depărtare şi nici la secoli care-s nesătui, la piedica ce-ai pus-o în arenăla marmuri albe, de acum, statui închin doar unui cer, când spun o rugăsau lavârtejuri ce le simt în spate, la fructele cu amintiri din scâncetla lacrima, iubito, dintr-o noapte.  închin iubirii nu ca un consemn, la pluguri, brazde, taina-mi legănarelaspiţa spre învârtire dintr-un lemn, la febra apei şi la lumânare. Cum  putea  mi te scot din minte, când mi-ai rămas şi rugă şi păcatîmi curgi ca rouă sfântă dinainte, în pasuldin ispite, cel umblat ? Nu pot  neg, trăiesc încătuşat, osânda mea-i iubirea, ca dureri, eu nu  tem, tu poate ai aflat,  nu-i frumoasă toamna în tăceri.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->