Scrisoarea a-CXI-a
(GV)
Cum aş putea să ţin în mine sufletul, în timp de râvnă, setea mea de tine, când tu mi-l mângâi dezgrădind în somn, un vis, petale, drumuri, dor ce ţine ?
Nu pot să mă închin la depărtare şi nici la secoli care-s nesătui, la piedica ce-ai pus-o în arenă, la marmuri albe, de acum, statui. Mă închin doar unui cer, când spun o rugă, sau lavârtejuri ce le simt în spate, la fructele cu amintiri din scâncet, la lacrima, iubito, dintr-o noapte. Mă închin iubirii nu ca un consemn, la pluguri, brazde, taina-mi legănare, laspiţa spre învârtire dintr-un lemn, la febra apei şi la lumânare. Cum aş putea să mi te scot din minte, când mi-ai rămas şi rugă şi păcat, îmi curgi ca rouă sfântă dinainte, în pasuldin ispite, cel umblat ? Nu pot să neg, trăiesc încătuşat, osânda mea-i iubirea, ca dureri, eu nu mă tem, tu poate ai aflat, că nu-i frumoasă toamna în tăceri.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii