Scrisoarea a- CXII-a
(GV)
Eu cred în toamna mea curată, în lumina în a cărei amintiri ai oftat, în cuvântul bătut în cuie, în bunătatea care doare şi în tăcerea de statuie. Cred în sămânţa ce-ai sădit-o înmine, în legământul de pe buze, în geamătul învăluit în teamă şi în anotimpul în care îmi cresc copacii. Cred şi în scenele de viaţă, în lutul tău la soare, în respiraţia nedumerită,în versul în care tu îmi eşti aripă, în dureri şi bucurii ce îşi caută loc să se înalţe spre nemurire. Cred în poveştile de iubire, în aşteptări, rugă şi simţire, în adevărul scurs înnoi şi în pădurea ce are foşnetul nostru. În ea îmi înalţ visul, alergând în ploaie, din afară spre înlăuntru ca să îmi pot ţine taina sub focuri. Noi suntem o lume, ce îşi numărăanii, o cădere de fruct, o însemnare în lemn, un infinit ce cade peste pământuri, toamna de lângă tine, iubirea mea din mări şi ploi. Noi suntem lumea cea mai mică decât ieri, saupoate un pustiu în care ajungi să urăşti apa pe care nu o găseşti. Suntem clipotul unui surâs, rezemat de poarta sorţii, adâncul care priveşte în zare, născut din foc, într-un dansfrenetic pe care eu îl spun şi tu îl ştii. Suntem aşadar încarcerări de ceruri, oglinzi, speteze de izvor, nopţi ce au frunze aşternuturi, dar mai presus de toate suntem iubirea ca ocredinţă, dată celui ursit.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii