Scrisoarea a - CXIII-a
Aş vrea să îţi vorbesc despre cuvânt, acel cuvânt care este o replică în surghiun, fără să vreau vreodată să îl ascund tăcerii, chiar dacă îi rostit amintire, când frunza lui mădoare. Cuvântul este cel care ne ascunde, care ne aşeza perna în pragul serii, patosul, durerea şi speranţele, fie ele şi rătăcite în bătrâneţea lunii. Nu se poate să fii uitat detoamna pe care mi-o strecurai prin geam, îmbrăcând tot în galben, ca să îmi fii ora în care îmi îmbraci totul în arămiu. Dar cuvântul... cuvântul tău, mi-a îmbrăcat în ziduri groase frunzele şi m-a încălţat cu un drum sărutat de piatra înnourată, plin de zloată, până la brâu, în care mi-ai pus toţi paşii făcuţi şi clipele care plâng ploi cu atingerile tale, ca un mers al apei îndărăt. Nu pot şi nu voi fi niciodată un ţărm de milă, nici clipotul unui surâs de iele, nici rădăcina sub argilă, ci doar rugă, cuvânt de speranţă, sau sclavie. Sunt, sclav iubito, sclav cuvântului care ne cere în el adevăr, în care să îmi scriu zborul de pasăre, sub lumina mea încordată, să pot să te cuprind în anvergura aripilor şi apoi să terescriu, pe margini de pădure, sau rădăcini de fag, ca şi trăire a mea, care freamătă iubirea. Lasă-mă să îţi fiu dor, să îţi sărut doar în gând privirea şi să adorm, îmbrăţişândtaina, în care tu eşti ţărmul visului meu !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii