Scrisoarea a CXIV-a

Scrisoarea a - CXIV-a 


Am să tac, am să tac un timp curat, ca să pot să îţi fiu în vis şi patimă şi osândă şi povară şi ispititoarea cădere înapoi, ca să mă sting încet sau să mă renasc din cenuşă. Am sătac şi secunda care ţi se închină fără zgomot, sau fără vreun veşmânt, ca ruga sfântă să o auzi, de unde vin şi încotro mă duc, ca lumină vie. Am să îmi tac veacurile trăite din clipe vinovate, existenţa după reguli scrise cu roşu în calendar, pentru ca tu să poţi să îmi răspunzi, cu răspunsurile care sunt la mine. Am să tac şi în alte trupuri care vor dormi înnopţi, ca şi cuvintele de mulţumire, să ni se aşeze pe buze, sub încântarea că ne-au atins inima, ca faptă. Am să tac şi pe note aria cea mâhnită, când dorim să fim altcineva, legat cu mii de aţe de nevăzutul păpuşar ca să pot să îţi fiu, în crucea palmei tale arsură. Cu toate acestea am să te iubesc şi am să ţi-o spun şi când dorm şi când vorbesc şi când tac.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->