Scrisoarea a CXLIV-a
(GV)
Te aştept, te aştept să îmbraci din nou sărutul pe care l-am adunat în palme, în căuşul inimii mele şi să mă rosteşti cu viaţa, cuprinsă într-un cuvânt. Dacă vrei, poţi să mi-l aşezi pe faţă cu ploi calde şi ierni fără ninsoare, ca să te simt în mine şi durere umedă şi fericire, iar apoi să îţi dăruiesc izvorul ce a rămas din visul nevisat. Aş fi vrut să pot să îţi spun de tainele iubirii, de ce ai devenit de când străină erai, de sfâşierea ta divină, de clipa de tăcere, de durerea din partea stângă şi de fiecare strop de fericire cu gust de noi, din colţul de suflet ce-şi poartă adânc nervura. E ciudat cât de uşor poţi să mă dori, câte idei şi patimi rastorni de-a valma-n mine, cum fără tine îmi căiesc copacii în dor nespus şi viscolesc o iarnă în dealuri sumbre. Îmi ascund iubito, doar sufletul curat, de hoţii de întuneric, de minţile lor crude,şi aştept tăcerea peste voci să mă aşez la ţărmul în care sper să vii. Mă închin doar ţie şi luminii în sudoarea promisiunii că nu mă voi pierde niciodată în mocirla cuvintelor trucate, sau îmbâcsite de trădare. Voi transforma cenuşa mea în vigoare, iar zvâcnetul şi ardoarea mea în sânge şi te voi urî. Da, te voi urî, pentru felul în care m-ai făcut să te iubesc atât de mult.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii
O asteptare, o dulce inchinare in fata luminiiimbibate in sudoarea promisiunii... Finalul imi pare cutremurator... o ura din iubire ce te inspaimanta de atata dragoste ce curge, din suflet in suflet si din anotimp in anotimp.