Scrisoarea a- CXXVI -a
Nici nu ştiu ce să îţi mai scriu, deşi la maluri am fântâni născute ca păduri şi amfore cu toarte, ca am şi frunze, sau că mă simt uneori un răsărit răstignit sub pocăinţa invocată îndărătul rostirii rotunde, ca apoi să adorm în ceţuri, sau să mă scriu printre rânduri, perfecte oglinzi lepădate. Mă întemniţez în gânduri şi în frunze de sunet tăcere, ca o răsucire din vâltori prăbuşite, învinuindu-mă în pledoarii si-n dezbateri fără vreun verdict. Tăcerile tale sunt plânse-n pădure ca nişte legi dintr-un timp neştiut sub o ploaie stupidă ce cade în sus, peste o mirişte păgână. Te-am aşezat cearcăne de iubire şi ţi-am ascuns orice tristeţe de palma lumii întregi, ca să pot să îţi cânt slava de lumină în durerea fierbinte şi risipa de ploaie, împins de căutare în umbre. Iartă-mă, iartă-mă, că îmi atârn ţărmul genelor la grindă şi versul meu îl port ca leac, sau nisip cărărilor de mers, din amintirea albă a marmurei de daltă, dar cum aş fi putut altfel să îţi fiu nisipul care îţi cântă surd în ceas, o bogăţie a mea de om sărac !
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii