Scrisoarea a-LXIX-a

Scrisoarea a -LXIX-a 


Suntem două lumi suprapuse, două lumi mai încâlcite ca spinii, a căror atingeri, nu lasă amprente. Suntem o aripă învelită în galopul unui cal, sau un îndemn răstignit în linia palmei tale. Dimineţile noastre au în gură gust de asfinţit, cu brăţări de lumină şi iarbă unde în simplitatea vieţii mele tu eşti poezia mea. Nici nu mai ştiu dacă sunt inocent sau păcătos,dacă vorba mea se opreşte la prima silabă, pentru că am cătuşe la vene. Rodesc pe ascuns cărarea care îmi este udă, sub bucuria că eşti pe undeva glas şi ecou, care îmi răsună cu putere. Suntem doi salcâmi crescuţi din aceeaşi rădăcină, spre susul apelor deodată. Ne linişteşte doar potopul, lutul moale şi beznele hainelor. Rămânem apusuri uimite de cuvinte,păsări, cu vise doruri care zboară, într-un timp curat cu rădăcini pământuri, ramuri de vis şi trăire ludă. Suntem două lumi, curgând în aval, o criză de timp, suferinţă, cuvânt, o zidintre atâtea, răsărită-n amiezi.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->