Scrisoarea a- LXXVIII-a

[Chiorean Aurel]

Scrisoarea a- LXXVIII-a 


Mi-ar fi plăcut să îţi adorm mâinile în mâinile mele, să te sec de dorinţa gândului de a ajunge la mine, să-ţi fiu vis de ger din disperarea unui nor, tot aşteptând o atingere. Aş fivrut să închid ochii, visându-mă un copil la geamul tău, spunând colindă sub gheaţa timpului, dăruindu-ţi prima zăpadă.ţi prima zăpadă. În ea să găseşti iubirea mea, curată, ce creşte dor pe măsură ce ţi-o dăruiesc, sub paşii grăbiţi care te-or duce spre bătaia inimii încinsă. Am rămas aici însă, pe marginea patului, în vorba mea de bine, sub încercarea de a îndrepta vreo vinădin sărutul zilei de mâine, sau din respiraţia ta, ca să mă simţi în toate anotimpurile. Mi-am făcut pasul dorinţă din visele născute, pe pajişti şi creşte sure, pe drumuri de ocară, unde mă leagă amintirea şi mă trezeşte zarea. Mi-e pasul de-acum o lumină, unde ar fi să fii, te voi găsi, sau poate ne vom regăsi împreună, în flacăra eternă şi rapace,unde adorm înfruzele mele o jumătate de lume, care foşneşte în verde sub taina zborului zăbovit ... cealaltă jumătate eşti tu. 

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]