Scrisoarea a XIII-a
Eu, eu te iubesc pur şi simplu, aşa doar că exişti sub grija unui gând sfânt, pe care îl faci să rodească şi îl adormi seara pe aceeaşi răsuflare.
Te iubesc pentru că eşti, eşti totul în sfinţenia mea, eşti duminica mea, eşti ziua mea de sărbătoare, eşti mâna mea , tăcerea mea, puritatea, lumina.
Cu această lumină am clădit eu zarea spre întinderea de Sus, acolo unde tu izvoresti totul, spre uimirea minţii mele, ca eu să mă pot drui albului tău, răspuns la rugăciunea zâmbetului care îmi taie respiraţia. Gândurile mele se aştern în nopţile cu aer proaspăt din lumea sfinţilor, ca apoi să cadă în genunchi la răsăritul tău, ca o fericire fără margini, rugându-te să mă pătrunzi cu lumina ta. Devenim unul, doar în nopţile noastre de dragoste, când cerul palmelor tale mă binecuvântează cu mângâieri în nesfârşire, ca eu să rămân noaptea ta, sub pătrunderea ei de lumină.
Exist ca să te iubesc pe tine, să fii în mine, viaţă şi amintire, poveste şi iubire, duminica mea, zi de sărbătoare şi noaptea căruia cu drag mă închin.
Îmi este atât de dor de tine, ziua mea frumoasă !
-->
Comentarii