Scrisoarea a XL-a
(GV)
Sunt lucruri care se întâmplă aşa pur şi simplu, ca să fie părtaşe la propia noastră viaţă, la foşnetul în care ne rostim cuvântul şi care cer zilelor să ne lepede de patima ce ne mistuie şi ne strecoară sub ele. Acele întâmplări ne aruncă într-un gol cu gândul infinit, creînd mii de culori ce se varsă într-un cuvânt, pedeapsă, imagine, sau mister şi aşteaptăsă ne privim, în clipa ce a trecut de porţile închise. Suntem cu toţii un păcat, un păcat al ploilor, ca un vânt blestemat care ne străbate, ca să ne trăim fărâma de viaţă pur şi simplu. Nu, nu noi nu avem nicio vină, sau avem una, care nu ne aparţine şi doar eu m-am iertat şi m-am judecat, în timp ce tu doar m-ai lăsat să fiu şi atât. Te înţeleg, pădurea mea cu muguri de frunze şi îţi mulţumesc că mi-a last un dor să îl caut în mine, să îl găsesc, să mă chinui şi să nu îl pot uita, ca pe o neiertătoare osândă.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii