Scrisoarea a XXXV-a
(GV)
Aş vrea să-mi spui, de unde ştii, că eu, mă închin la cetini, că îmbrac luminile în straie de cenuşă, că întristarea mea îmi este datini şi cant acelaşi cântec ... după uşă ! Să-mi spui, iubito, de singurătatea ce ne apropie de etern, de linistile trupurilor noastre, de îndurările sub care ni se agită frunzişul a îndurare! Să-mi spui de ştii că eu blestem fiecare clipă fără tine şi că nu mai sunt eu în mine, pentru că fiinţa mea locuieşte în amintirea ta, că am cărarea plină de poeme şi că eu încă mai adun nisipul umbrelor ! Spune-mi că îţi sunt măcar gând care îţi răscoleşte pielea, sau doar secundele dintr-o amăgire care mă condamnă, că sunt lacrimi sau poate lumină, sau spune-mi că sunt cel mai trist om ... fericit ! Dar nu uita, dacă vrei să ne cunoştem tăcerile, să vorbim mult , ascultăndu-ne ! Doar prin tine îmi trăiesc minunea .
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23

Comentarii