~ din ciclul „poeme cibernetice dialogate interior” ~
mâinile care scriu
nopțile mele nedormite
suspiciul tăcut sunt
în gâtul meu
degete deștepte
pentru vânt
șoptesc și șuieră
mângăindu-ţi respirația
o bataie de inimă păcătoasă
în piept
sub sânul tău
mistuie urmele
unei pasiuni ardente
ce se mângâie pe corp
citiţi şi:
Lumea lui Matei – trăiri din viitorul meu trecut
Lumea lui Matei (blogspot)
Cronopedia - amintiri din faptul serii
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Peste zăpada iernii Soarele a răsărit,Iar peste Pământ o altă iarnă a venit,Când văd o rază de Soare sunt fericită,Dar fulgii de zăpadă iarnă nu o ascultă. Craciunița pe geam este plină de viață, De fiecare ninsoare vântul iar se agață, Zăpada pe…
Citeste mai mult…Adun câțiva fulgi de zăpadă din curte, Liniștea zilei de iarnă bucurii îmi aduce, Am făcut un ceai foarte aromat și dulce,Vântul înghețat începe tare să și cânte. Iarna întotdeauna beau un ceai fierbinte,Am multe ierni geroase mereu în…
Citeste mai mult…Luna Ianuarie este plină iar de magie, Când ninge îmi plăce foarte mult mie,Lemnele în ard frumos molcom în sobă, Stau cu o prietenă lângă foc de vorbă. Săniuța, clopoței pentru ea pregătim, Lângă foc în casă acum ceva citim, Iarna a gonit Soarele…
Citeste mai mult…Iarna se odihnește bine pe stradă acum,Sunt fulgi de zăpadă adunați și pe drum,M-am trezit într-o foarte rece dimineață,Fulgii jucăuși călătoresc acum în ceață. Mă așteaptă iarna în curte să vin afară,Fulgii de zăpadă atinși de vânt zboară, Ieri și…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Aurelia, nici nu ştiu cum să-ţi mulţumesc! Poate cu o mâmgâiere (virtuală), poate cu simplul "Mulţumesc!", cuvintele îmi vin greu acum...
Da, văd că uneori intuieşti ce gândesc şi apoi ilustrezi în chip ingenios umilele mele versuri cibernetice (cineva spunea, pe un forum că poeziile cibernetice sunt total creaţii întâmplătoare ale unei maşini, dar decând mi-a fost sugerat acest gen de scriere am descoperit că, da, maşina - calculatorul - furnizează o înşiruire de cuvinte, uneori zici că e dadaism - şi abia apoi, încercând să le şlefuieşi îţi trezeşti în propiul gând, în propria trăire sentimente, pasiuni, trăire sau vise nebănuite, surprinzătoare.
Şi încetul, cu încetul a devenit ca o dependenţă...
Probabil poeţii "clasici" cu vers clasic sau chiar vers alb, au şi ei astfel de trăiri, dar pornirile lor vin din alt unghi...