În ziua cea mai neagră
a sufletului nedesluşit,
eu nu eram
cel ce credeam că sunt,
un aruncător în soare cu săgeţi.
Până când zboară scânteia
se aprind cuvintele-n ascuns,
de-mi voi petrece scriindu-le
pe faţa obscură a nopţii.
Cu piatra între degete
chem scutul memoriei,
să-mi fie pavăză mută.
-->
Comentarii