O iubire mai ţesută decât pânza
îmi strânge inima la subsuoară
şi-mi frăgezeşte trupul sub piele.
Cine poate s-o inhibe?
O pasăre cu sărutul mimat,
o temere închisă-n cercul vidului
în care locuieşte tăcerea, nimicul
pe care nu-l ia nimeni în seamă,
nici partea ascunsă din puterea lucrurilor.
Se dezbracă de-ntuneric aşteptarea,
se depune pe suflet un strat de zăpadă,
vin anotimpuri cu dorinţele-n palme
şi mâninile stau la pânda de seară.
Respiră printre arome simandicoasele doamne
cu aluzii viclene-n cuvinte,
îndrăzneala se rupe de sine şi culege rodul
ce n-are răbdare pe umeri.
În dimineţile clare curcubeiele se adapă din râuri.
Femeile mai preţioase decât pietrele
îşi lasă ochii s-alunece de sub pleoape
pe cel ce se pierde în ei.
-->
Comentarii