Se duc părinții noștri, plăpânzi, înspre ”apus”,
Ieri te-ncurcau cu sfaturi, iar astăzi, iată, nu-s!
Se duc spre infinit, într-o odihnă lină,
Lăsând un gol imens...sunt fiica orfelină...
Ne părăsesc părinții, împuținați de boli,
Într-o tăcere sacră, cu alb velin de coli,
Și nicio rugăminte, suspin, și plâns, și dor,
N-o să le-ntoarne calea...e drum nemuritor.
Apun îndurerați căci fii sunt departe,
Cu rostul lor în viață, și parc-ar fi pe Marte,
Atât de rar ajung...și restul de cuvinte
Le spun în rugăciune, și la icoane sfinte.
Se duc părinții noștri...un abandon meschin,
Ne sfâșie durerea când știu că nu mai vin...
-->
Comentarii