se face frig în pușcăria mea
se face frig în pușcăria mea
și ninge și ninge
numai paseri flaminge,
se sting ferestrele
la crucea de piatră,
doi câini încă mai latră…
e vremea tăcerilor
când te răsfeți
pe brațul muierilor,
gurile amanților taie
aerul printre evantaie,
coc țâțele de otravă
printre vorba lor suavă
dansând goale
cu formele lor ovale,
adu-i gura-n două ciuturi,
să umpli casa de fluturi,
pe genunchiul lor suav
să devii fecior de sclav,
din mijlocul lor subțire
să curgă harphe și lire
și din gură albăstrele,
din scrum de lună, inele,
uite-i doamne cum mai zac
c-au băut fierturi de mac
damele fierturi de vie,
cu miros de iasomie,
i-a umplut deja tăciunul
de la toți până la unul…
se face frig în pușcăria mea,
seară dulce, muzicală,
ning fulgi ușori de puf de nea,
serafi se urcă și coboară
dintr-o sângerândă stea,
în acorduri de vioară.
joi, 28 noiembrie 2013
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
uite-i doamne cum mai zac
c-au băut fierturi de mac
damele fierturi de vie,
cu miros de iasomie,
i-a umplut deja tăciunul
de la toți până la unul…