Doar pietrele rămân, apele vin şi pleacă spre mările cerului,
Cercul se închide şi deschide între cer şi pământ
nimeni nu se dezice de circuitul din trup şi natură
care lasă amprente pe suflet
cu puterea gândului de a se întrupa în idei şi împliniri.
Se face precum o pasăre puii.
O simbioză permanentă creşte, prinde piele
în carnea lumii cu sângele grăbit
să iese din matcă.
Mă întreb
ce alt mod de a crea
putem cunoaşte privind de pe alte puncte
cu alte repere de sunet şi lumină?
Tot ce există se poate descifra şi iubi.
-->
Comentarii