Lungă și rea, dimineața veghează
trei lumânări sufocate de astepare,
miroase a toamnă coaptă și
cafea amară
și strugurii au putrezit pe masă,
dar… ochii tăi, ochii
s-au luminat a noapte!
am să te închid într-o ciob de lumină,
să nu mai aud corbii,
în trupul tău,
bat clopote.
Oprește, mamă, morții !
i-auzi? prind rădăcini
sau… e doar vântul,
destramă urmele ce le-ai lăsat.
că să pot înverzi.
Desferecă, mamă, pământul!
să mă înveșmânți, să te înveșmânt
cu tot ce n-am trăit împreună.
fă, doar așa, să fiu asemeni ție,
când am să-mi dau colocviu
cu umbrele din spatele meu.
-->
Comentarii
Emotionant!
Am citit cu placere poezia.
Lecturat cu placere..aleasa pretuire!!
Multumesc!