Se-nşiră în al sufletului suflu, cuvintele cerului,
să-mi citească mişcarea sângelui din trup
cum aleargă spre tine.
În şoaptă, încerc
să mă retrag sărutându-ţi fiecare parte lăsată liberă
de aerul îmbrăţisărilor tale, să simţi cum
cerul şi pământul sunt un tot – universul tău, al meu, al nostru.
19.01.2015, ora 11, 18’

Comentarii
multumesc din suflet Gabriela, asemeni tie si celor dragi, Marius
Frumoasă poezie! O zi bună, Marius!