SEARĂ CU PARFUM MATURITATE

[Daniela Vîlceanu]

Toată întinderea mirosea a copt, a maturitate. Iarba uscată se spărgea sub greutatea picioarelor lor.
Fiecare pas avea zgomotul unui fâșiit. Era vară. O vară ploioasă care întârziase totul.
Se roșise cerul serii de parcă era brăzdat cu limbi de foc. Soarele se coborâse după deal să-și pună razele neastâmpărate la culcare.
Femeia a ridicat ochii pe cer. Luceafărul era singurul care avea strălucire în acel moment. Era momentul lui de glorie. Deoparte, Luna stătea calmă și privea spre El. Zâmbea acoperindu-și gura privindu-l cum se îmbățoșa pe tot cerul. Ei, oamenii, cu picioarele pe pământ, cu gândurile și trăirile unite, înaintau prin aerul binefăcător al serii. Vorbeau ușor pentru a nu destrăma vraja amurgului de vară. Ea rămânea în urmă să mai încerce să fotografieze apusul din alt unghi. O floare îi atrage atenția. Se apleacă să o prindă în lumina bună a asfințitului.
- "Doamnaaaa", vino..... că ți-am cules mure!
Ea tresare și se trezește din vraja acelei flori. Privește în jur. Este doar ea și vocea lui. Chemarea o face să alerge spre el. Coboară și urcă destul de sprintenă albia secată. Odată urcat malul, toată priveliștea se schimbă. El o aștepta cu mâna întinsă. Palma făcută căuș, umplută cu mure de culoarea chihlimbarului, o fac să chiuie de bucurie.
- Sunt dulci?
- Nu știu, "doamna"! Tu să-mi spui!
Mulțumită de răspunsul lui face și ea palma căuș. Murele cad una câte una de parcă ar savura momentul palmelor unite. Mâna ei se umple, la fel ca și inima. Gustă și se bucură de dulceața gestului, a fructelor și a omului ei. Cerul se bucură privind la cei doi.
Doi oameni trecuți de prima tinerețe, dar care nu au pierdut nimic din farmecul iubirii de odinioară.
- Nu mai intra pe acolo, ai să te zgârâi! zice ea mămoasă.
- Da' ce nu fac eu pentru tine "Doamna"!!!
Ea tace mulțumită și își savurează momentul de viață pereche. Luna îi privește tăcută. Luceafărul îi veghează aruncându-le ocheade din înălțimea cerului. Seara s-a lăsat și i-a acoperit cu umbra și cu răcoarea ei. Câmpul le-a dăruit parfumul trifoiului proaspăt cosit. S-au oprit în loc.
-Simți mirosul câmpului?
- Mie îmi miroase a miriște!
- Mie a trifoi proaspăt cosit!
Mirosea a seară de vară, a dragoste coaptă. Era mirosul vieții lor.
Daniela

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]