seară de primăvară
se înfrunzesc copacii-n primăvară,
sinucigaș, vântul le trece prin tâmple,
mugurii plesnesc târziu prin lumină,
tăcute izvoarele susură prin răsuri,
o fântână doarme pe cumpene,
ciutura ei se leagănă-n gol
ca un ochi somnambul ce visează erori,
mă doare amurgul ce cade pe dealuri
și seara ce soarbe tăcute minuni,
trec zeii călări spre antice zbateri
și chipuri ciudate de oameni-fantome,
mi-e frică de mine, mi-e frică de tine,
să nu ne fure din hău de-ntuneric,
corpurile noastre prinse-ntr-un sărut.
lasă-mă-n seară lângă umbra ta,
vreau să te cunosc mai bine,
să-ți propun să jefuim cerul de stele
și lângă genunchiul tău cel alb
să prânzim la cina cea de taină
jimbla noastră coaptă-n căpistere.
umbra mea cu umbra ta, două arătări,
fericite că se iubesc pe frunze de arțar
și pe țâțe de viori și pe rana unei flori,
ai ochi de cicoare, frumoaso,
cu căldura din tine topești zăpezile,
omori timpul și-l faci melancolie,
ești ca furtuna care rupe valul în două,
nu mai avem trupuri, ne cresc aripi,
sorbim neodihna din dragostea noastră,
ne doare noaptea de-atâta dor,
vrem să ne lipim cu frunțile de lună,
să așteptăm când miezul de noapte
vine spre noi cu fiori reci de moarte.
joi, 24 aprilie 2014
-->
Comentarii
O seară de primăvară prilej de cunoaştere reciprocă!
Frumoase versuri!