seară de primăvară
poemul meu se-apropie de tine
primăvară și-ți sărută
florile teiului cu mirosul lor îmbătător,
e luna mai,
apele curg în eternitate
cum curge timpul în infinit,
bucuriile rămân în urmă
să le secere Pan
cum secerau țăranii grâul
pe ogoarele fără de sfârșit ale câmpiei,
poezia urcă pe cărările munților
într-o metafizică neînțeleasă,
amurgul divinizat
cade-n apusuri roșietice,
lumi în filigrană se strecoară
prin razele de lună
și sunete de orgi fantastice
cad peste tăcerile mele
ca și frunza foșnind
care zboră cu vântul pe la ureche,
iarba de aramă se-aude crescând
și stelele sclipesc pe cerul albastru,
peste roua limpede,
veșnicind clipa.
luni, 19 mai 2014
-->
Comentarii
Frumos!