Seara macilor devine sângerie

Tot ce-şi pune-n cap, nu încape,
dar nu se lasă încearcă lupta până la sânge
îşi înfrânge durerea şi ajunge la capăt.

O parte din sine aşteaptă departe
în ziua pusă pe fapte cu margini abrupte
pe care o trece pe punţi suspendate,
ploaie cu ochi visători şi temerari,
să nu alunece-n păcat.

Seara macilor devine sângerie.

Până unde se combină culorile sub lumina lunii
ierburile încep să foşnească de greieri
cum veşmintele răcoroase ale vântului.

Când vărsată puterea devine izbândă
au aceleaşi reflexe pe curbele de foc.

În lumina fosforului din splendoarea nopţii
pândeşte clipa ce naşte miracolul
şi sufletul dezbrăcat de simtomele vieţii
devine plutitor ca frunzele toamnei.

El ştie că nimicul nu se stinge
de toţi cei care vor să ajungă-n final.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->