Seara târziu

Seara târziu

Seara târziu când nu ești cu mine
petale de flori mă sărută amar,
cad în păcatul să strig că mi-e bine
rănit de un ciob din sărutul vulgar.
Mai simt un necaz,o durere în ființă
abandonat mă pivesc într-un ochi de oglindă
păcatul meu unic îmi e neputință
durere de mamă așteptând pruncu-n tindă
Am mersul incet spre visul hotar
trăirea-n regrete îmi e nemurire
și ochii-s lipiți de plansu-mi amar
prin lacrimi împrăștii în jur o iubire.
Mai am doar un vis și mister pentru tine
ce-l găsesc că-i nedrept și nu pot să-l descopăr
mă doare a ta ființă,o floare în mine
trăiesc o durere și cu ea....mă acopăr.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->